VĂ RECOMANDĂM BLOGUL

www.marianlupascu.blogspot.com

Dacă aveţi îmtrebări reale puteţi să scrieţi pe:

mlupascu2010@gmail.com



CALEA CĂTRE SĂNĂTATEA ADEVĂRATĂ

ESTE

ÎN

INIMA TA!

MEDITEAZĂ!

ROAGĂ-TE!

Medicina tradiţională este domeniu al medicinei care se preocupă de diagnostic, tratament şi profilaxie ale diferitelor maladii şi stări patologice cu utilizarea metodelor specifice medicinei tradiţionale. Treptat acceptate de medicina alopată, terapiile alternative provin, în general, din filosofia şi cultura orientală, dar au fost dezvoltate şi în spaţiul cultural occidental.

Medicina ayurvedică se subscrie terapiilor alternative - metode de păstrare a sănătăţii şi de vindecare ce pornesc de la o perspectivă holistică asupra lumii şi vieţii, intenţia declarată fiind aceea de a aborda simultan trupul şi sufletul. Ayurveda sau medicina ayurvedică reprezintă sistemul de cunoştinţe medicale indiene care provine din textele sacre ale Vedelor (c. 3900 î.Hr.- c. 1500 î.Hr.) şi ale cărui principii sunt valorificate în ceea ce astăzi numim terapii alternative.

Ayurveda este practic cel mai vechi sistem de medicină din lume, documentat istoric(>6000 ani) Ayurveda clasică s-a dezvoltat şi practicat tradiţional pe teritoriul Indiei. Budismul a preluat Ayurveda şi a dus-o în Tibet şi in alte ţări- precum Thailanda, Birmania, dezvoltând şi aducând anumite specificuri locale. Medicina tibetană, fundamentată în secolele IV-VI asociază noţiunile de ayurveda cu viziunea medicinei chineze în legătură cu cele 5 elemente şi teoria circulaţiei energiei în meridiane.

Ayurveda reprezintă un inestimabil tezaur de cunoştinţe teoretice şi practice pentru îmbunătăţirea stării vieţii fiinţei umane. Cunoscută şi răspândită mult dincolo de spaţiul geografic al Indiei, Ayurveda a oferit, de-a lungul timpului, baza teoretică şi practică pentru construirea celorlalte sisteme tradiţionale de vindecare, cunoscute în prezent ca ramuri ale medicinii alternative. În Ştiinţa milenară a Ayurveda-ei, starea de sănătate a fiinţei umane reprezintă o stare de echilibru şi de armonie care se stabileşte atât între diferitele forţe subtile vitale care animă fiinţa umană, cât şi între Microcosmosul fiinţei umane şi ambianţa exterioară (Macrocosmică) în care ea trăieşte.

În viziunea înţelepciunii milenare a sistemului Ayurveda, echilibrul individual şi armonia fiinţei umane cu Universul (Macrocosmosul) prezintă atât o dimensiune verticală, ascendentă şi evolutivă, cât şi o dimensiune orizontală, de interacţiune relaţională. Starea de sănătate reprezintă o condiţie dinamică a fiinţei umane. Ea este o expresie a echilibrului şi armoniei trăite la toate nivelurile fiinţei. Pentru fiinţa umană care aspiră din toată inima către atingerea stării de comuniune cu Dumnezeu, care presupune o deplină libertate interioară, echilibrul şi armonia reprezintă condiţiile de manifestare a acesteia.
Este important de înţeles faptul că pentru fiinţa umană care urmăreşte în mod sincer să trăiască în mod plenar starea de libertate spirituală, este atât de necesară atingerea şi menţinerea unei cât mai bune stări de sănătate. O stare de sănătate spirituală, fizică, şi psihică îi oferă omului o viziune clară asupra Realităţii lui Dumnezeu. Înţeleasă astfel, ca expresie a echilibrului interior şi a armoniei cu exteriorul, starea de sănătate reprezintă condiţia de bază pentru atingerea perfecţiunii spirituale şi a fuziunii ultime cu Dumnezeu Tatăl.

Ayurveda este o ştiinta de vindecare a omului ce are ca scop echilibrul care este necesar să existe între trup, suflet, spirit şi lumea înconjuratoare. Teoria Ayurvedică susţine că sănătatea rezultă din armonia interioară a fiecăruia. Pentru a fi sănătos trebuie să realizezi un echilibru armonios între scopul vieţii, gândurile, sentimentele şi acţiunile pe care le întreprinde fiecare dintre noi. Dacă manifestăm gânduri şi emoţii negative, corpul va reacţiona sub forma semnelor de boală. Aceste sentimente odată eliminate vor îndepărta rădăcina bolilor.

În tradiţia spirituală este ştiut faptul că orice afecţiune a corpului fizic are şi anumite cauze subtile, profunde, mai precis porneşte de la anumite greşeli pe care persoana le-a facut de-a lungul timpului şi care s-au concretizat sub forma acelei boli. Boala trupului este de fapt rezultatul a ceva nepotrivit şi acumulat în profunzimile fiinţei umane. Ea porneşte de la un mod de a gândi, vorbi sau acţiona incorect, de la atitudini sau tendinţe greşite pe care le-a întreţinut o perioadă mai mare sau mai mică de timp. Nimic nu se petrece în trup fără să existe un motiv mai adânc sau altfel spus o cauza subtilă de boală. Boala efectivă este de fapt o modalitate de a elimina din fiinţa energiile negative acumulate. Deşi poate fi mai greu de acceptat şi chiar şi mai greu de simţit, mai ales atunci suntem bolnavi, totuşi orice afecţiune poate fi privită chiar ca o formă de graţie a lui Dumnezeu deoarece prin intermediul ei ni se atrage atenţia ce avem de făcut ca să ne reîntoarcem la starea naturală de echilibru şi armonie. O dată ce ne vindecăm de o boală fiinţa noastră este curaţată de impurităţi chiar şi “inima” ne este vindecată.

Boala şi suferinţa pe care ea o comportă, ne face în sfârşit să renunţăm la ceea ne făcea rău. De aceea e necesar ca atunci când suntem bolnavi, să cautam să întelegem de ce a fost nevoie să ajungem în această situaţie şi ce lecţie avem de învăţat din ea, ce atitudine interioară trebuie să adoptam pentru a ne vindeca mai uşor. In primul rând e foarte important sâ inţelegem că prin intermediul bolii nu suntem pedepsiţi, ci doar puşi într-o situaţie în care e necesar să ne recentrăm, oferindu-ni-se în acelaşi timp şi o motivaţie foarte convingătoare pentru a ne transforma şi a renunţa la greşealp. Dincolo de aspectele exterioare pe care o anumită afectiune le cere de la noi de genul "fii atent ce şi cat mănânci", "rămâi calm în orice situaţie", "purificaţi organismul, etc.", există şi o stare mai profundă ce o putem simţi mai ales după ce vindecarea a început să apară. Aceasta se concretizează prin ceva nou, ceva profund şi minunat ce renaşte în noi, o nouă atitudine faţă de viaţă, faţă de oameni, o stare de puritate, de lumina interioară, de bună dispozitie, de maturitate şi chiar de credinţă reîntărită în Dumnezeu Tatăl. Aceste stări sunt întotdeauna în strânsâ legaturâ cu lecţia tainică pe care boala ne-a făcut să o învăţăm.

Pentru a grăbi vindecarea este mult mai bine să avem o stare de acceptare şi întelegere superioară a ceea ce ni se petrece ca fiind ceva necesar şi chiar util, decât să să avem impresia că o nedreptate s-a abătut asupra noastră. Aceasta atitudine pozitivă, de încredere în noi si în Dumnezeu Tatăl precum şi în puterea tainică a remediilor naturale, adecvate, pe care le folosim, va face ca ceea ce e impur să fie mult mai repede eliminat iar vindecarea deplină, armonia şi echilibrul să reapara cât mai curând. Astfel vindecarea unei boli ne va aduce nu doar tămaduirea trupului ci şi a minţii şi chiar a sufletului. Aceasta este de fapt adevărata vindecare a oricărei boli. Boala necontrolată sau nevindecată poate distruge şi psihicul uman, poate altera personalitatea si deforma caracterul.